Statii TV din Romania
Statii Tv din Romania
Materialul este realizat de persoane care odata au facut parte din personalul anumitor statii de televiziune.
Prima transmisie Tv a fost realizata in Bucureti 1955-1956 de pe Casa Scanteii, cea mai inalta cladire la aceea vreme.Televiziunea a inceput sa emita pe o arie semnificativa din teritoriul Romaniei in jurul anilor 1970. In 1984, 98% din populatia tarii receptiona semnal Tv. Pana atunci,TVR1 care era singurul post a fost receptionat numai in Bucuresti si orasele mai mari.
Suprafeata tarii a putut fi acoperita cu semnal Tv prin construirea statiilor de radiorelee si televiziune, ce au fost aplasate in zone geografice potrivite pentru aceasta. Exemple in acest sens ar putea fi:
- statia de pe muntele Semenic (linga varful Gozna) (Fig.1, Fig.2) - acoperea banatul de munte. Avea un emitaor Marconi, petere 5 KW imagine si 1KW sunet;
- statia de la varfu Heniu, (Fig.3)- acoperea zona Bistritei - cladire identical cu cea de la Semenic, acelasi proiect - ;
- statia de la Costila (din muntii Bucegi), (Fig.4) - acopera zona de sud-est (putere 20 KW);
- statia de la varful Cerbu, (Fig.5) - care acoperea cea mai mare parte a olteniei. Puterea acestui de emitator era de 20KW, imagine si 2KW sunet,se prindea si in Bucuresti. Putetea electrica a grupului electrogen era de 750 KW.A fost construita in anii 1966 – 1967;
- statia de pe muntele Parang, (Fig.6) - acoperea bazinul vaii Jiului . Avea un emitator Flora productie Tesla, putere 5 KW;
- statia de la Magura - in apropiere de Geoagiu Bai, avea un emitator Igla, apoi Flora;
- statia de la Siria;
- statia de la Brasov (Tampa), (Fig.8);
Majoritatea statiilor au arhitectura destul de simpla (chiar asemanatoare) ... se poate vedea in figurile de mai jos. O diferenta majora la aceste constructii poate fi … pilonul (elementul de sustinere a antenelor). Cele mai multe statii au doua sau trei nevele. Pilonul, din schelet metalic are o inaltime cuprinsa intre 40m- 80m (uzual), putand atinge si 110 m. Probleme la statiile ce au pilonul inalt si in continuarea cladirii (deasupra) - scheletul incepe de jos - sunt caderile de zapada sau chiciura care pot ajunge la cateva tone, avand astfel o energie cinetica destul de mare. Vibratia provocata de cadere se simtea uneori si in incaperil.
Fig.1 (Semenic)
Fig.2 (Semenic)
Fig.3 (Heniu)
Fig.4 (Costila)
Fig.5 (Cerbu)
Fig.6 (Parang)
Fig.7 (Postavaru)
Fig.8 (Brasov)
Statii cum sunt cele de la Semenic si Heniu au aceesasi arhidectura.
Ca echipament de radiocumunicatie, statiile erau dotate cu emitatoare de televiziune, emitatoare de radio (pe ultrascurte) si radiorelee.
Emitatoarele de televiziune si cele de radio se aflau in “Sala de Emisie”. Emitatoarele de televiziune erau doua, unul de rezerva. In acea perioada statiile transmiteau, numai, TVR1, introducerea lui TVR2 urmand sa fie realizata.
La acea vreme si la asemenea puteri emitatoarele de televiziune utilizau tuburi. Racirea era realizata cu aer sau apa iar puterea motoarelor de ventilatie (caz, racire aer) era de ordinul KW ti-lor. Fara a intra, deocamdata, in amanunte, ar ma fi de precizat ca un asemenea emitator avea nevoie de un timp de pornire (pana tuburile finale intrau in regim normal de lucru) intre 15 minute si ... poate surprinzator, 4s ! Un exemplu poate fi statia de la Semenic, ce avea un emitator Marconi (5 KW imagine, 1KW sunet), care utiliza tuburi rapide, acestea permiteau ca emitatorul sa transmita deja dupa 4 s de la pornire. Emitatorul de rezerva, marca Zarat (2KW imagine, 0,2 KW sunet) avea nevoie de un sfert de ora pentru ca tuburile sa poata intra in emisie. Marconi era un emitator deosebit, din acest motim vom da anumite detalii despre el.
Cum am specificat unul din echipamentele performante ale acelor vremuri era emitatorul Tv al statiei de la Semenic. Produs in Anglia de catre firma Marconii, emitatorul avea urmatoarele performante caracteristice :
Putere de iesire, 5KW imagine, 1 KW sunet ; Frecventa de lucru 54 – 88 MHz ; Puterea radiatiilor parazite la iesire nu depaseau 60dB la putere de varf sincro ; Nivel video de intrare: 0.5-2V compus dintr-un raport luminanta-sincro 70/30 ; Impedanta de intrare: 75 de Ohmi cu o adaptare mai buna de 30dB in banda 0-6 MHz ; Zgomot si brum nu mai mare de 50 dB ; Puterea consumata 21KW, cos o = 0.92 la 5KW putere de lucru ; Temperatura ambianta -10 - +45 C la nivelul marii, performantele se mentin la variatii intre +/- 10 C intre aceste limite.
Tuburile finale, marca Philips, de imagine si sunet erau tipul YL1430 si YL1440. Sunt o exceptie prin timpul scurt de care aveau nevoie pentru a intra in emisie, respectiv 1s. Tubul final video avea aspectul din Fig.12 si o masa de 11 kg.
In figurile de mai jos sunt aratate poza, desenul (cu usile deschise) si schema bloc a acestui emitator.
Fig.9
Fig.10
Fig.11
Fig.12
Emitatorul a ajuns in tara odata cu cel de radio din Iasi, tot Marconi (unde medii, 400 kW).
Emitatoarele de radio (ce transmiteau pe ultrasurte) erau produse in tara, marca ICRET (Intreprinderea de constructii si reparatii de echipamente de telecomunicatii), si aveau puterea utila la iesire 6KW (2 x 3KW) in regim nominal - denumire: RD 10. Fotografia, schema bloc si caracteristicile unui asemenea emitator sunt aratate in figurile de mai jos.
Fig.13
Fig.14
Fig.15
Echipamentele de radiorelee, asigurau transportul semnalelor de televiziune, radio si telefonie, din care se extrageau semnalele ce ajungeau la intrarea emitatoarelor de Tv si radio. Serviciul de radiorelee a fost infintat la Bucuresti in anii 1963. In Fig.16 se poate vedea (rasturnat cu 90) desenul unei rame de radioreleu CTR 144. Acest tip de radioreleu de mare capacitate ... la acea vreme ... era produs in Italia, proiect SUA. Radioreleele se gaseau in incapere separata, deobicei ecranata … sala “RR”. Punctul de unde plecau semnalele de Tv pe liniile de radiorelee era palatul telefoanelor din Bucuresti Fig.17, victoria 10, cum era denumit de catre cei din directia de radioteleviziune. Denumirea venea de la Bulevardul Victoriei si faptul ca radioreleele se aflau la etajul 10.
Fig.16
Spre exemplu o linie de radioreleu, magistrala Timisoara - Bucuresti, (cu tronsoanele care o alcatuiau) : Timisoara - Sacosul Mare - Semenic - Ciresu - Strehaia - Craiova - Slatina - Pitesti - Gaesti - Bucuresti.
Deosebit de importanta era si sala de electroalimentare. Aici se gaseau aparatele electrice ce asigurau alimentarea corecta cu energie a intregii statii. Alimentarea cu energie electrica trebuia asigurata permanent si la valori nominale. Aceasta presupunea regulatoare, convertoare, redresoare de putere, sala de acumulatorii, protectii, etc. Grupul electrogen cu putere intre 100 si 750 KWA era obligator in orice sala de electroalimentare.
Sursa: InfoElectronica.Ro
Vezi comentarii | Comentează | Înapoi
